Astazi , 26 Septembrie o zi de toamna in adevaratul sens al cuvantului . Zi in care totul pare static , mult prea static , pomii nu-si mai radiaza spelndoare , animalele parca sunt imbatate de mirosul toamnei , cerul plange in timp ce pamantul isi inmoaie sufleul in lacrimile lui. Casele se intristeaza , oamenii se intristeaza , aerul se intristeaza , dar cu toate astea eu am sentimentul ca acest anotimp este cel mai incarcat emotional. Odata cu sosirea lui sufetul mi se umple de bucurie si tristete , nervozitate si calm , luciditate de spirit sineliniste , stisfactie si insatisfactie , frica si bravura si toate acestea in acelasi timp . Toamna , anotimpul care imi supraincarca spiritul , anotimpul in care totul moare dar tot el iti da speranta renasterii.
  Prin frunzele-i aramii , cerul ca de plumb , toamna ne elibereaza spiritul din inchisoarea trupului si ne da ocazia de a pasi intr-o lume total diferita de spatiul in care continuam sa existam.

  Pentru mine toamna reprezinta o stare de spirit nu doar un simplu anotimp , dar pentru voi ce semnificatie are ???