Asta este !

     Zilele astea am fost intrebat : " Ce e dragoste ? " ; Si nu am stiu sa dau un raspuns exact, nu am fost in stare sa dau un raspuns exact . De ce ? Poate pentru ca mi-e frica sa spun , pentru ca am sa realizez ca si eu sunt indragostit , sau poate pentru ca nu am simtit niciodata cu adevarat ce e dragoste . Dar daca as incerca sa da un raspuns , acesta ar suna cam asa :

    Cred ca as fi indragostit daca nu as putea dormi , nu as avea pofta de mancare , as avea un zambet cretin non-stop lipit de fata , nu as sti sa vorbesc corect , as avea o figura de visator tamp care e tot timpul pierdut in lumea lui. ( pana aici totul suna ca o boala ) 

     Dar daca ar fi sa explic ce am zis , ar suna cam asa : as fi indragostit daca nu as putea dormi noapte de teama de a nu te intalni in visele mele , nu as avea pofta de mancare pentru ca am o usoara stare de plutire in fiecare secunda cand ma gandesc la tine , as avea un zambet cretin non-stop lipit de fata datorita faptului ca pot sa iti simt prezenta , sa iti vad chipul sa te simt aproape de mine , nu as sti sa vorbesc corect pentru ca de fiecare data cand incerc sa iti zic ceva inima imi bate atat de tare incat am impresia ca la fiecare bataie e gata sa sara din piept , as avea o figura de visator tamp care e tot timpul pierdut in lumea lui la gandul ca intr-o zi o sa iti dai si tu seama cat de mult pot sa tin la tine si sa simti si tu acelasi lucru pentru mine.

     Insa , pana atunci , sunt acelasi tip banal fara pic de haz , care rade prosteste la fiecare lucru pe care il spui , doar pentru ca ii e frica sa iti spuna ce simte. Cu toate ca astept fiecare secunda sa vad daca te uiti si tu la mine asa cum ma uit eu la tine , imi e frica sa ma uit in ochii  tai , pentru ca s-ar putea sa raman captiv in ei , sa  imi pierd toate simturile , sa uit tot ce am invatat pana acum. Nu vreau sa ma apropi de tine pentru ca stiu ca o sa simti cum tremur de emotii de fiecare data cand sunt langa tine . Da, sunt un copil , naiv , prostut , aiurit , dar in acelasi timp capabil de a oferi zambete sincere si siguranta ca nu voi regreta nimic din ce ti-am zis.

Motiv pentru care merita sa traiesti

  Ore nedormite , zile insorite pierdute fara rost , momente fericite care trec pe langa noi fara sa le bagam in seama . De ce ? De ce am uitat sa traim , sa ne bucuram de fiecare lucru marunt pe care viata ni-l ofera ? Ne-am lasat scufundati in otrava rutinei , respiram din ce in ce mai greu aerul poluat de problemele ce ni le ofera viata. Vreau sa evadez , macar pentru o clipa vreau sa fiu iar copilul acela cu ochii limpezi si zambetul sincer, vreau sa pot sa spun din nou “ Bunaziua” fara sa ma simt obligat sa o zic , vreau sa daruiesc si sa primesc zambete sincere fara motiv si cel mai important lucru , vreau sa dau si sa primesc iubire neconditionata.

   Crezi ca poti , sau mai bine zis crezi ca vrei sa mi te alaturi ? Incearca macar o singura data sa gusti din libertatea ce ti-o ofera puritatea sufletului, sau ti-e teama ca vei deveni dependent de ea ? Lasa tot in urma , ia-ma de mana si hai sa fugim in necunoscut , sa nu ne fie frica de ce va fi maine si sa ne bucuram de ce avem azi. Sa nu trebuiasca sa zambim pentru un motiv oferit de alti , sa incercam sa ne facem singuri motive de a zambi.

   Si in final, dupa ce ne lasam pierduti in proprile vise , sa clipim de doua ori si sa revenim in lumea asta  gri si plina de fete triste si plictisite. Dar sa ne intoarcem in acel loc de fiecare data cand simtim ca nu mai putem respira , ca inima noastra bate fara rost si sa ne reamintim ca fiecare dintre noi are un scop maret si ca doar noi putem sa decidem daca il atingem sau nu.  

Chipuri transparente

  Las sunetul muzicii sa ma imbratiseze , exact asa cum o faceai tu . Printre vaporii de alcool si caldura ce o emanam amandoi , simteam ca alunec spre un loc in care nu am vrut niciodata sa ajung . Nobletea cu care ma tratezi , gesturile care imi dadeau senzatii de usoara greata , privirea ta limpede si zambeul sincer m-au legat in lanturi si m-au aruncat intr-o alta lume . 

  Nu am nevoie de ani sau luni , am nevoie de secunde , clipe ca sa pot sa ma aprind , sa ma transform in felinarul acela sub care stateam in miez de noapte imbratisati si ne faceam de cap intr-un mod in care nici nu visam. Clipele alea putine dar totusi atat de vitale te-au schimbat , m-au schimat , ne-au schimbat . Orele petrecute impreuna care parca treceau prea repede si plimbarile printre fulgii de nea plictisiti de povestile noastre ma fac sa zambesc la fiecare colt de strada pe care ne sprijineam sa ne odihnim din nimicul pe care il faceam in fiecare zi .

   Totul suna atat de frumos si lipsit de griji. Asta pana in punctul in care pun mana in dretul inimii si nu simt nimic , l-ai lasat gol . Mint! Nu e gol , pentru ca inauntru e furtuna , care intoarce totul pe dos . Pana si furtuna asta imi aduce aminte de zilele in care stateam inchisi in case , si eram doar noi doi si sunetul stropilor care cadeau brutal pe geam. Orice lucru negativ care il simt , care il vad , care il intalnesc imi aduce aminte de tine , si cat de bine era cand treceam prin tot ce era rau , in doi .

Regasire

     Sub stresul activitatii de zi cu zi , te pierzi in amanutele vulgare ce tin de viata celor din jur , te lasi purtat de frenezia starii de moment , care iti detaseaza durerea aceea nebanuita . Scufundandu-te in problemele altora , uiti de ale tale ; dar , vine noapte , zgomotul imbatator al societatii dispare , te inchizi in camera ta si ramai cu tine si ecoul durerii ce rasuna intruna in tot trupul tau. Te doare ! Tare ! Incerci sa te minti ca de maine nu vei mai lasa durerea asta ascunsa sa te afecteze , iti spui ca vei fi o alta persoana , mai puternica , mai stapana pe sine , mai ... vie . Dar trece inca o zi in care te lasi calcat in picioare de problemele oamenilor care nu ar da nici macar un scuipat pe tine . Si iar vine noaptea si te intrebi de ce continui sa o faci , de ce de fiecare data cand rasare soarele si te ridici din pat primul lucru care il iei pe tine , nu sunt sosetele , sau o bluza calduroasa , ci o masca . Nu te uita asa urat la mine , pentru ca sti ca am dreptate . Da! O masca , care te ajuta sa respiri , sa te lasi iar si iar si iar calcat in picioare de aceleasi persoane anonime care nu reprezinta nici macar un strop de fericire in viata ta .
     Si dupa tot ce ti-am spus , cotinui sa te uiti la fel de urat la mine ?! Da ; de ce ? Lasa-ma sa termin , vreau sa iti distrug viata la fel de mult cu o fac acele persoane anonime .
     Dupa ce ti-ai pus masca aceea , te duci si te uiti in oglinda , si e trist ... iti place ce vezi , esti tu , esti tu falsul care poate trece peste toate probleme fara sa arate nici un semn de slabiciune . Pana cand ? Pana cand crezi ca o sa mai rezisti asa ? Iti spun eu pana cand ... pana se lasa noaptea , si odata cu ea masca iti cade . Pana cand ajungi sa pasesti in acel spatiu obscur , lipsit de orice urma de bucurie , de fericire , de stare de bine . Crezi ca ma refer la camera ta ? Nicidecum ; ma refer la sufletul tau , la acel loc , la unicul loc care a mai ramas pur , in tine. Asa cum e el , putred , imbacsit , de la lipsa de aer , de libertate care i-ai interziso in momentul in care ti-ai pus masca .
     Vad ca ti s-a schimbat privirea , nu te mai uiti la fel de urat , dar totusi vad un semn de intrebare pe fata ta . Nu sti despre ce masca vorbesc ? De ce nu ai zis de la inceput ?
     Zambetele fortate , care parca sunt facute de un pictor foarte prost , gesturile de o noblete trecuta de pragul realului , parfumul tau intens de falsitate care il lasi in urma la fiecare pas care il faci printre oamenii care se dau drept stalpii tai de sustinere , si nu in cele din urma , pelerina ... pelerina aia care o ai pusa peste suflet , care nu da voie nici unei lacrimi sa iasa la iveala , toate astea dragule sunt masca ta ...