Chipuri transparente

  Las sunetul muzicii sa ma imbratiseze , exact asa cum o faceai tu . Printre vaporii de alcool si caldura ce o emanam amandoi , simteam ca alunec spre un loc in care nu am vrut niciodata sa ajung . Nobletea cu care ma tratezi , gesturile care imi dadeau senzatii de usoara greata , privirea ta limpede si zambeul sincer m-au legat in lanturi si m-au aruncat intr-o alta lume . 

  Nu am nevoie de ani sau luni , am nevoie de secunde , clipe ca sa pot sa ma aprind , sa ma transform in felinarul acela sub care stateam in miez de noapte imbratisati si ne faceam de cap intr-un mod in care nici nu visam. Clipele alea putine dar totusi atat de vitale te-au schimbat , m-au schimat , ne-au schimbat . Orele petrecute impreuna care parca treceau prea repede si plimbarile printre fulgii de nea plictisiti de povestile noastre ma fac sa zambesc la fiecare colt de strada pe care ne sprijineam sa ne odihnim din nimicul pe care il faceam in fiecare zi .

   Totul suna atat de frumos si lipsit de griji. Asta pana in punctul in care pun mana in dretul inimii si nu simt nimic , l-ai lasat gol . Mint! Nu e gol , pentru ca inauntru e furtuna , care intoarce totul pe dos . Pana si furtuna asta imi aduce aminte de zilele in care stateam inchisi in case , si eram doar noi doi si sunetul stropilor care cadeau brutal pe geam. Orice lucru negativ care il simt , care il vad , care il intalnesc imi aduce aminte de tine , si cat de bine era cand treceam prin tot ce era rau , in doi .