Regasire

     Sub stresul activitatii de zi cu zi , te pierzi in amanutele vulgare ce tin de viata celor din jur , te lasi purtat de frenezia starii de moment , care iti detaseaza durerea aceea nebanuita . Scufundandu-te in problemele altora , uiti de ale tale ; dar , vine noapte , zgomotul imbatator al societatii dispare , te inchizi in camera ta si ramai cu tine si ecoul durerii ce rasuna intruna in tot trupul tau. Te doare ! Tare ! Incerci sa te minti ca de maine nu vei mai lasa durerea asta ascunsa sa te afecteze , iti spui ca vei fi o alta persoana , mai puternica , mai stapana pe sine , mai ... vie . Dar trece inca o zi in care te lasi calcat in picioare de problemele oamenilor care nu ar da nici macar un scuipat pe tine . Si iar vine noaptea si te intrebi de ce continui sa o faci , de ce de fiecare data cand rasare soarele si te ridici din pat primul lucru care il iei pe tine , nu sunt sosetele , sau o bluza calduroasa , ci o masca . Nu te uita asa urat la mine , pentru ca sti ca am dreptate . Da! O masca , care te ajuta sa respiri , sa te lasi iar si iar si iar calcat in picioare de aceleasi persoane anonime care nu reprezinta nici macar un strop de fericire in viata ta .
     Si dupa tot ce ti-am spus , cotinui sa te uiti la fel de urat la mine ?! Da ; de ce ? Lasa-ma sa termin , vreau sa iti distrug viata la fel de mult cu o fac acele persoane anonime .
     Dupa ce ti-ai pus masca aceea , te duci si te uiti in oglinda , si e trist ... iti place ce vezi , esti tu , esti tu falsul care poate trece peste toate probleme fara sa arate nici un semn de slabiciune . Pana cand ? Pana cand crezi ca o sa mai rezisti asa ? Iti spun eu pana cand ... pana se lasa noaptea , si odata cu ea masca iti cade . Pana cand ajungi sa pasesti in acel spatiu obscur , lipsit de orice urma de bucurie , de fericire , de stare de bine . Crezi ca ma refer la camera ta ? Nicidecum ; ma refer la sufletul tau , la acel loc , la unicul loc care a mai ramas pur , in tine. Asa cum e el , putred , imbacsit , de la lipsa de aer , de libertate care i-ai interziso in momentul in care ti-ai pus masca .
     Vad ca ti s-a schimbat privirea , nu te mai uiti la fel de urat , dar totusi vad un semn de intrebare pe fata ta . Nu sti despre ce masca vorbesc ? De ce nu ai zis de la inceput ?
     Zambetele fortate , care parca sunt facute de un pictor foarte prost , gesturile de o noblete trecuta de pragul realului , parfumul tau intens de falsitate care il lasi in urma la fiecare pas care il faci printre oamenii care se dau drept stalpii tai de sustinere , si nu in cele din urma , pelerina ... pelerina aia care o ai pusa peste suflet , care nu da voie nici unei lacrimi sa iasa la iveala , toate astea dragule sunt masca ta ...